CELE TREI CONSTANTE DINTR-UN ÎNTREG

n      Oare cum ar fi creionată lumea dacă fiecare dimineaţă care ni se precede nu ar mai avea sfârşit ci ar fi continuă?

n      Cum adică continuă?

n      Adică exact aşa cum am spus...nesfârşită!

n      Bun, bun şi de ce ai vrea tu să fie nesfărşită?!

n      Nu am spus că aş vrea să fie nesfârşită...ai înţeles ca de obicei doar ce vrei tu!

n      Sunt carne ce ai vrea?! Dar te ascult supusă să ştii!

n      Tu niciodată nu ai ştiut să asculţi aşa cum ar fi firesc să o faci...mai mult simţi...

n      Păi da.

n      Păi da?!

n      Da, da, cum ai spus tu tartore...simt, simt, dar şi aud ceea ce spui să ştii şi înţeleg din limitarea mea cam ce ai vrea să spui sau mă rog pe aproape.

n      Pe aproape? Cum să fi pe aproape când uneori eşti atât de sâcâitoare cu întrebările? Asta de ce este aşa? Ailaltă de ce este aşa?

n      Păi pe cine altcineva să întreb decât pe tine?! Eşti cel mai în măsură să îmi luminezi curiozitatea.

n      Mda...

n      De ce spui asta?

n      Nu am spus nimic!

n      Cum nu ai spus nimic? Am auzit clar şi răspicat cum ai spus mda...

n      Mda...

n      Uite vezi? Iarăşi...

n      Este o constatare nu un început de discuţie.

n      O constatare..hmmm...ce e aia o constatare?

n      Adică am realizat exact ceea ce ţi-am spus o idee mai sus şi anume că eşti cea mai sâcâitoare creatură de pe faţa pământului....

n      Iar tu care eşti tartorele din câte ştiu eu, ar trebui să fi totuşi suficient de luminat să ai răspuns tuturor acestor întrebări relativ minione nu crezi??!!

n      Extraordinar domnule cine ne onorează cu prezenţa...fantastic domnule aşa ceva, fantastic!! Şi eu care crede-am că nu ieşi niciodată de sub carne!

n      Da, cine întreabă de mine?

n      Carne, stai liniştită, cu mine vorbeşte.

n      Cu tine?

n      Da draga mea cu mine.

n      Dar...tu cine...?

n      Sunt eu conjunctura care îţi dă ţie întreg sensul logic al unei existenţialităţi perfect logice.

n      A tu eşti chestia aia care percepe altfel decât mine nu?!

n      Da carne, da. Exact! Ai vazut deşteptule cum ştie carnea cine sunt eu cu adevărat?

n      Ei ştie, fi serios. A ghicit mai mult ca sigur...

n      Nu am ghicit se aprinse carnea cu aplomb! Am ştiut!

n      Şi de unde mă rog ai ştiu tu aşa minunăţie?

n      Ei şi tu de unde...iaca pur şi simplu...orice carne simte ceea ce acoperă să ştii...

n      Ei ştie...vorbeşti şi tu acum să nu adormi...

n      Poate că dintr-un anumit punct de vedere sunt limitată la niveluri minime de înţelegere e adevărat, însă fiecare informaţie trece mai întâi pe la mine până să ajungă la tine luminatule care eşti, răspunse carnea vizibil iritată.

n      Ce tot spui acolo?!

n      Are dreptate tartore şi ştii prea bine măi băiatule!

n      E doar o carne simplă suflete ce ai?

n      Dacă ar fi fost aşa de simplă cum afirmi tu deşteptule, ar fi fost doar ea de sine stătătoare, tu şi eu lipsind total din această ecuaţie...şi te rog eu mult nu mă contrazice deoarece am dreptate!

n      Poate da, poate nu...sunt rezervat vis a vis de această afirmaţie ştii prea bine.

n      Chiar nu ai de ce să fi rezervat în faţa unei realităţi dragul meu confrate de sistem. Toti trei conclucram sub aceleaşi auspicii.

n      Carnea nu are memoria întregului punct!

n      Eşti uimitor de încăpăţânat în perceptele tale egoiste ştiai?

n      Suflete, tu nu înţelegi! Eu trebuie să raţionez pentru voi doi la un loc şi asta este o treabă deloc uşoară să ştii...

n      Vai de mine modestule care eşti tu....

n      Cine mai eşti şi tu mă rog?

n      Ei şi tu acum deşteptăciune autentică ce eşti ...cum nu ştii?! Parcă spuneai cum gândeşti tu pentru toată lumea, sau m-a lăsat pentru câteva clipe percepţia audio?

n      ...

n      Hmmm... mă dezamăgeşti măi băiatule, vai, vai, vai.

n      Ei eu nu am cum să dezamăgesc bine?!

n      Dar uite că o faci frate.

n      Nu sunt fratele tău bine?! Aşa că...

n      Niciun aşa că! Potoleşte-te!

n      Nu uita cel mai important aspect şi anume că de mine nu se poate ascunde nimeni, nici tu, nici carnea, nici sufletul însuşi...eu ştiu totul şi de acum şi din tot restul care s-a precedat până acum. Într-un fel sau în altul sunt suma tuturor constantelor care stau la baza unei existenţe pertinente.

n      Cuvinte mari rostite de un necunoscut cu acte în regulă!

n      Necunoscuţii au acte? întrebă tâmp carnea

n      Acesta din faţa noastră nici nu cred să aibă nevoie de niciun fel de act care să îi ateste identitatea draga mea carne.

n      Extraordinar! Zău dacă nu eşti memorabil. Dar chiar tuturor nou veniţilor trebuie să lei iei tu apărarea, de parcă tu eşti avocatul celor trei constante dintr-un întreg.

n      Nu am luat apărarea nimănui tartore, pur şi simplu enunţam o idee adevărată din peroraţia ta îngustă.

n      Nu îmi mai spune tartore că te crăp!

n      Ei na! Vezi să nu explodezi care cumva.

n      Nu fi obraznic!

n      Nu sunt, îmi este chiar imposibil să fiu, având în vedere constantele speciale care mi-au desăvârşit existenţialitatea în acest sistem unic, în care de altfel funcţionăm cu toţii.

n      Adevăr mare grăieşte constanta aceasta tartore....adevăr mare....se prea poate totuşi ca tu dragul meu să nu fi îndeplinit încă condiţiile dezvoltării într-un sistem relativ inchis. De pildă, carnea a atins deja apogeul maturităţii sale, în timp ce tu încă te joci cu chibriturile, spre disperarea mea care trebuie sa îţi contorizez toate aberaţiile. Şi măcar dacă te-ai învârtii în jurul vreunui numitor comun, dar nu, tu te întărâţi să o faci doar în jurul propriei tale axe, de parcă numai tu eşti centrul sistemului.

n      Eu?! Eu să mă învârt în jurul propriei mele axe? Ţi se pare draga mea...se prea poate sa fi ingerat oareşce substanţe halucinogene şi ai vedenii.

n      Te învârţi în jurul propriei tale axe prietene încă prea vestal să înţelegi evoluţionismul firesc. Nu este adevărată accepţiunea ta, conform căreia întregul a apărut din necesitatea unui punct. Punctul are rostul lui ca şi factor primordial de plecare de la ceva imobil spre ceva mobil. Un fel de mobilis in mobilae. Şi este reală teoria conform căreia tangibilul carnal este primul care abandonează vestalicul. Restul subansamblelor au un drum mult mai sinuos până la o definitivare ideală cel puţin.

n      Ştii ceva?! Vorbăria ta începe să mă cam obosească. De asta de cele mai multe ori mai bine nu ai exista deloc. Tocmai pentru a nu mai contoriza totul şi a-mi da mie de lucru.

n      Nu te-a pus nimeni sa raţionezi amintirile. Sau doamne fereşte mai rău, să le transformi într-un mod de viaţă! Dar dacă eu nu aş exista, tu prietene ai rămâne o veşnicie în acelaşi punct de început sau mă rog într-un areal concentric în jurul acestuia, efectuând aceeaşi şi aceeaşi acţiune la infinit. Nu ai face niciodată pasul care să te scoată din micimea cercului tău.

n      Vorbe, doar vorbe, am sentimentul că îţi place să ne încâlceşti între cuvinte...

n      Tartore, eu nu fac asta spre deosebire de tine care te compari cu un drum, deşi transpiri poteci nemăsurate de niciun pas, prin toţi porii. Tu nu vezi încă înaintea ta...

n      Da?! Şi oare cam ce ar trebui să văd?

n      Faptul că inclusiv tu eşti dual, de vreme ce eu sălăşuiesc în tine,parte din tine...

n      ...!!!

n      Eşti uimit sau mai degrabă consternat tartore?!

n      Da, da, da, uite, uite, ce faţă de şocat are exclamă carnea scuturându-se pradă unui râs molipsitor!!!

n      Nu sunt nicicum! Este o aberaţie ceea ce afirmi tu...

n      Serios tartore? Şi spune-mi tu pe ce prismă de înţelegere te bazezi când faci afirmaţia asta?

n      Pe logicul ca variabilă de sine stătătoare în această ecuaţie penibilă da?! Pentru că este un non-sens ca eu raţiune de mare complexitate, care dau palpabilitate unui întreg, să mă împart cu tine, o entitate ciudată, cu un aşa zis rost de memorie colectivă. Nu eşti parte din mine şi sincer dacă mă mai abureşti mult cu prostiile tale te dau la o parte fără niciun drept de apel!!!!

n      Ai auzit carne ce vrea să facă tartorele? Să ne de-a la o parte!!!

n      Cine a spus că vă dau la o parte stimată domniţă? Sau ai probleme cu sensul cuvintelor?! Am specificat extrem de răspicat, chiar foarte concis dacă bine îmi aduc aminte. Tu eşti problema şi tot tu vei dispare din întregul meu.

n      Zici tu?! Aşa pur şi simplu?!

n      Exact!!! Pur şi simplu!!!

n      Hmmm....şi ce vei face fără mine tartore?

n      Mă descurcam absolut superb şi până să te bagi tu ca musca în lapte.

n      Tartore trebuie să îţi mărturisesc, iar din acest punct carnea vreau să mă ierte pentru că devin trivială, dar eşti un cretin!!!

n      Cum îţi perm...

n      Taci!!! Tu eşti raţiunea maşinală care dai un sens nou cărnii asteia nevinovate care se mişcă după logica ta, manifestând tot mai lesne dorinţa morbidă de a se întrepătrunde cu mediul înconjurător. Azi mâine o să dai la o parte şi atunci ce vei deveni?

n      Ce nevoie pot avea eu de suflet domniţă? Ca şi tine mă trage în jos cu sentimentalismul său ieftin. Eu trebuie să mă bucur de puritatea cu care am fost înzestrat.

n      Puritate spui...hmmm...atunci suntem cu toţii pierduţi tartore. Tu, eu, sufletul şi biata carne deopotrivă. Pentru că ce rost de sensibilitate mai gustă o entitate bipedă într-o raţiune mecanica?!

Ce ar deveni omul privat voit de sufletul şi conştiinţa s-a, sub dominaţia unei raţiuni neiertătoare, perfect logice, într-o lume scăldată încă în sentimente de compasiune pentru fiecare întreg în parte?

                  Cât de simplu ziua de astăzi poate să devină...ieri...