duminică, 3 aprilie 2011

IMAGINEA IMAGINAŢIEI

       ţi-am degustat sărutul
       înghesuit în nesimţirea unei ore absurde
       respirând prin prisma imaginaţiei unui cuvânt
       încolţit într-un colţ de pagină necunoscută
       îngrămădite,
       coastele primei forme aşteptau fremătând amurgul
       cu vocile sale sfâşiate în crepuscul
       atingând, cu patima naşterea fiecărei şoapte a zâmbetului tău
       din şevalet,
       de parcă culorile ar gusta perfecţiunea pânzei

Un comentariu:

  1. marica viorica15 iulie 2011, 13:13

    Oh nu, pânza nu e perfectă, este doar un pretext. Culorile sunt esenţele unei realităţi veşnic schimbătoare, culorile se transformă în forme, în lumini şi umbre, în sentimente...

    RăspundețiȘtergere