Postări
ţi-am degustat sărutul
înghesuit în nesimţirea unei ore absurde
respirând prin prisma imaginaţiei unui cuvânt
încolţit într-un colţ de pagină necunoscută
îngrămădite,
coastele primei forme aşteptau fremătând amurgul
cu vocile sale sfâşiate în crepuscul
atingând, cu patima naşterea fiecărei şoapte a zâmbetului tău
din şevalet,
de parcă culorile ar gusta perfecţiunea pânzei
Oh nu, pânza nu e perfectă, este doar un pretext. Culorile sunt esenţele unei realităţi veşnic schimbătoare, culorile se transformă în forme, în lumini şi umbre, în sentimente...
RăspundețiȘtergere