VALENŢE

Universalitatea descoperită dintr-o realitate alternativă a presupus că cercul iniţial de înţelegere, a dobândit abilităţi cognitive,fapt care a permis o enunţare justă a celei mai consacrate forme de existenţă. Devenită o piesă dintr-un complicat puzzle,deşi laicizată din diletanţi, ea posedă un sacral, dincolo de identitatea ei de altfel prestabilită. Considerent plecat din divinitate, ale cărei conotataţii sunt un areal vast aproape nelimitat de posibilităţi. Rădăcinile sale reprezintă întreagă suma a realităţilor care toate se află încriptate adânc pentru a nu exista riscul unei decriptări în grabă. A te grăbi să încerci dezlegarea unui mister evolutiv cu forţa brută poate conduce la un blocaj evoluţionist iremediabil. Spun evoluţionist deoarece această existenţă cu valenţe divine şi rădăcini crescute independent din univers general valabil de înţelegere sau non înţelegere, reprezintă o constantă din care se preced cu atenţie restul celorlalte. Dintr-un alt punct de vedere existenţa, întrupează întrega memorie a unui tot, deoarece prin natura creaţiei care o defineşte, aceasta reprezintă un întreg. Ea este cu certitudine un cerc perfect, un univers din care i-au naştere planete.

                        Este conceptul niciodată enunţat corect de dorinţă. Dorinţa este un considerent eminamente uman, pentru că ea respiră inimi,hrănind oameni prin emancipata ei existenţa decriptată din nuanţe. Mă întreb ce culoare are esenţa unei dorinte? Oamenii percep dorinţa din perspectiva propriului suflet deşi de cele mai multe ori, percepţia le este îngălată de prea multă inconsistenţă înmagazinată inutil. Balast. Şi culmea este că fără să realizeze, ei, îşi colorează entităţile spirituale, pentru ca aproape totul este cules dintr-un şevalet de dimensiuni astrale. Doar balastul inutil preluat într-un întreg de viaţă, poate conduce la aspecte inodore sau incolore ale propriului suflet. Este interesant cum divinitatea nu se poate deloc despărţi de rădăcinile sale. Rădăcinile sale inventate. Inventate să fiinţeze într-un rotund de înţelegere pentru non înţelegerea celorlalţi, care de la însăşi apariţia ei au încercat să o stoarcă de toate înţelesurile sale, ajungând mereu în acelaşi punct, din care de altfel nu au reuşit să iasă niciodată. Scurte perioade, creatorul rădăcinilor se desparte de ele, pentru scurte perioade de timp de altfel, deşi la sfârşit de existenţial tot aproape de ele doreşte odihna. Este un fel de căutare continuuă e acestui caracter evolutiv, care până la urmă nu este deloc ascuns. Este la vedere. Trebuie doar sa deschizi ochii şi să vezi.

                        Culoarea care rostuieşte nevoia întregului de a se completa în realitatea existenţei sale, de dorinţă atent însămânţată în palpabilul fiecăruia dintre noi, nevoia ei indescriptibilă de a respira prin ochii echilibrului său, o consacră drept elementul evoluţionist al rasei umane. Un întreg univers din care se nasc universuri, întruchipat într-o denumire simplă: Femeie.....