am uitat să te respir cu ajutorul minţii
pentru a nu tulbura liniştea caldarâmului
eu cel dintâi
gust inimii tale pulsul şoaptei
fiecare prăbuşire caută
din doi-ul necuvenit îngerilor
lumină de unică folosinţă
tăvălită în coapsele-ţi albe
de aş plânge umărului gândul de tine
ai vrea să ne iubim în spatele felinarelor
într-o stradă fără nume?
poate aşa vei sângera
sărutul la marginea pieptului meu
şi strada va purta numele Doi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu