Parfum de alb

Când parfumul gândului tău creştea însingurit din palme,

Eu îţi vântuream cuvintele respirând

Şi îţi sufocam lumina

Pierdută pe un umeraş...

Dulceaţa sânului tău îmi urlă-n alb iubirea,

De trupuri,

Pe când creştetul fotoliului încolţise în coapsă,

Temniţa sărutului.

Curg din tine prea-dulce lumină,

Răstignind cuvinte de neînţeles,

Din îngerescul tău,

Cuvânt.