Prieteni Vechi

Sorb potecă din drum lung cernită

Alergând calea primului născut,

Din pribegie printre oameni mă închin gîndului tău

Necunoscută…

Arcuşul tău plînge-n vioară de bun rămas,

Cuvintele alegând să tacă în ochii tăi larg deschişi

Îngeri, nu mai sunt să-ţi tulbure albastrul,

Prieteni vechi din tainic glas,

Nu-ţi mai respiră-n ne-cuvinte