ÎN STROPI DE PRIMĂVARA

Astăzi m-am petrecut în ropotele tale de rozalie frântură delicioasă, de soare prim, ce îmi gâdilai ghiduşiu colţuroasa frunte de mereu încruntat pe lumea aceasta. Uite domnule, a prins a a picura lumină peste oameni. Era şi cazul după atâta nefericire cenuşie, să se mai vânturească şi încrencenata asta, răutăcios de albă rătăcită din viitorime. Aşadar, iata-mă proaspăt scos din peştera mea de însingurit, culegând ţanţoş stropii de lumină liliachie ce stropeau tot caldarâmul, cu zâmbetele lor de prea-proaspăt. Oare pe când se cern fluturii?

            Sunt distonanta timbrală care încearcă să se reinventeze dincolo de goana după fluturi, dincolo de redundanta formei tale de prea canonică răsărită exact unde nu trebuia. Şi totuşi nimeni nu îmi răspunde la întrebarea care mă reazămă în ora asta nesimţit de absurdă? De ce doar eu gonesc să cern fluturii, valsând prin recuzita uitată de sărmana aia albă peste zâmbetele voastre?! Şi chiar nimeni nu ştie să îmi răspundă cum înfloresc fluturii când zboară...ştiti voi pasul ăla legănat, ei, acesta este pasul meu, ei nu se leagănă, doar se cern iarna pentru a înflorii în picuri de lumină calduţă astăzi, mâine, în fiecare clipă, mai aproape de dansuri noptatice la lumina becului din mijlocul cerului. Oare de ce nu am putea şi noi oamenii să fim asemeni fluturilor....grea întrebare, grea, grea de tot...să avem gustul efemerului cu adevărat liber, să nu zdrăngănim deloc în zbaterea de aripi. Simt priviri piezişe crestându-mi în de-a latul fruntea şi mă uit cuvincios spre lumea ce priveşte uluită spre cel ce le vorbeşte despre fluturi. Dragii mei ce vă uitaţi aşa ca la maşini străine? Nu aţi mai întâlnit oameni în goana după fluturi? Păi deh...fluturii voştri nu gustă realitatea, nici nu au cum de vreme ce efortul lor de aripi nu vă este decât surd ecou în mintea voastră. Voi nu ştiţi nimic în afară de a dormii într-un întreg pustiu de vorbe. Ce ştiţi? Ce? Ei hai să fim serioşi...uite vă răspund tot eu la întrebare bine? Adevărul stă în explicaţia că, în fiecare primăvară, fluturii apar....şi nu am explicaţia de ce apar. Poate şi crisalidele cred la rândul lor, în raţiunea delimitării lor ca factor de sine stătător, deşi fluturii se pot naşte oricând, chiar şi iarna. Oh Doamne iubesc primăvara din ochii tăi.