Sunt ora respirată în absurd
Şi minutele deşirate monosilabic în secunde
Cer căuşul palmei tale,
Să-şi sădească truda lacrimilor
Râzi cuvinte în nepăsarea mea
Imaginea îmi răneşte timpanul,
Nu mai aud fluturii!!!
Zdrăngănind din aripi caste.
Drumul meu spre stele închipuite,
E un efort de aripi surd ecou în mintea ta,
Dar privesc în ochi fluturi
Flămând....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu