Dar tu vrabie soseşti din gând îndepărtat
Să-mi zvâgneşti plângând în tâmplă,
Omul ne-născut,
Din glas cerşeşte poartă-n poartă
Primul său cuvânt.
Ţi-am cerut vesnicia unei clipe
Doamne,
Să mai gust încă o dată
Tristeţea lacrimei de înger
Cernită din ciorovăiala vrăbiilor
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu