Când a îmbătrânit toiagul
De care îţi sprijineai sărutul.
O oră absurdă,
Înghesuită în neputinţa de a
Simţi iubirea dintr-o clipă
Ţi-a scufundat tăcutul dor de lume
Într-un zâmbet
Abonaţi-vă la Arbore Bătrân
Postări
Comentarii
Postări
Comentarii
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu