CREZ

Te-am stors de lumina vieţii,

Îngălată-n rost de ducă îţi este mintea,

Primului început cultivat la marginea cerului

Cu care te înveleşti

Spre încercarea de nuditate a îngerilor tăi prea umani.

Crezul meu e pierdut în amurgul somnului tău

De maternal exacerbat

Crescut în mine

Tu şi podeaua ta blestemată!!!!

Iarăşi am adormit orb în mijlocul zilei iubito,

Urlă disperare unghiile înfipte

Refuzând a-mi arăta calea

Chicotelor tale....